Home > Dimineata, la cafea, Romania > A cam venit…

A cam venit…

… vremea bilantului pentru activitatea mea din ultimul an, si anume viata profesionala luata in propriile maini. N-am sa detaliez aici in niciun fel proiectele, realizarile si cifrele contabile. Din nefericire sunt hotarat mai degraba sa va impartasesc niste experiente negative, experiente pe care le-am trait si de care sper ca macar voi sa reusiti sa va feriti. Eu nu am reusit. In plus de asta, cred ca de aici putem incepe identificarea unei alte probleme ce merita un episod din serialul problemelor Romaniei.

Sunt genul de om care acorda credit de incredere interlocutorului. Sigur ca oricui i se intampla sa mai stirbeasca sau sa mai ciupeasca un pic din acest crediti initial, pentru ca, nu-i asa, este un joc al perceptiei si al asteptarilor. Din nefericire astfel de cazuri au ajuns sa fie fericite in contactele mele profesionale. Oameni mari au devenit oameni mici si oameni mici au crescut. Pentru acestia din urma as vrea sa dedic alta postare, pentru ca meritele lor ar fi minimalizate de mojicia celor din prima categorie. Unde mai pui ca-s si putini.

Despre ceilalti, sunt categoria care calca pe cadavre ca sa ajunga unde vor. Sunt lipsiti de scrupule si vicleni. De cele mai multe ori tind sa profite de trecutul lor profesional sau diferse pozitii pe care le-au avut pentru a aduce capitalul de imagine de care au nevoie pentru a ii lua in seama. Apoi, nu fac altceva decat sa se concentreze pe cum sa obtina tot ce au nevoie nerespectand munca si eforturile altora, carora in prima instanta le acorda credit pentru expertiza lor.

Daca ma raportez la industria in care activez si in care ma specializez in continuu, pentru ca altfel nu se poate, ea este formata la ora aceasta in proportie poate de 80% din impostori. Diversi care aspira la functii cool pe cartea de vizita si pacalesc clienti la fel de prost pregatiti, servindu-le “platoase” de asa zisa comunicare. Pornind de la “specialistii” in branding care iti fac logo-uri pe 50 de euro. Ii stiti, cu totii avem unul pe scara blocului. Si poate terminand cu firmele de PR care nu au macar un om care sa fie in stare sa scrie un comunicat de presa, desi vremea comunicatelor este asa de trecuta incat ma mir ca exista clienti care se rezuma doar la asta.

Care-i solutia?

Atat timp cand impostorii inca pot sa ciuguleasca suficient cat sa traiasca, indiferent de domeniu, nu putem decat sa ne rugam ca cei pacaliti, clientii, se hotarasc sa-si ridice standardele, prin documentare, respect fata de specialistii adevarati (iar aici ma refer la fee-uri. Nu va mai asteptati ca o solutie care va aduce profit sa va fie vanduta la pret de dumping) sau prin simpla si onesta pozitie prin care lasa oamenii care se pricep sa-si faca treaba. Atunci cand “organizez evenimente de 10 ani” sa nu mai fie suficient drept carte de vizita, poate lucrurile se vor mai aseza spre normalitate.

Este un episod in care am atins multe coarde sensibile. Sunt deschis la orice critica argumentata, parere diferita, contrazicere, exemple.

Sa aveti o duminica care sa aseze lucrurile in ordine.

Romania intr-un gand de dimineata.

Ep. 1 – Tara sau noi?

Ep. 2 – Egoismul

Ep. 3 – Autocritica

Ep. 4 – Frica de reusita

Ep. 5 – Romania mea

Ep. 6 – Respectul

Ep. 7 – Copiatul – Guest Post

Ep. 8 – Atitudinea – Guest Post

Ep. 9 – Cazul social

Ep. 10 – Dependenta

Ep. 11 – Talentul

Ep. 12 – Scuzele

Ep. 13 – Eficienta

Ep. 14 – Trasul de timp

Ep. 15 – Moderatia

Ep. 16 – Actiunea

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s