Home > Dimineata, la cafea, Romania > Primul Guest Post…

Primul Guest Post…

February 27, 2011 Leave a comment Go to comments

… de pe blogul meu vine cu un subiect important si cu o parere importata. Asta dupa ce in urma cu vreo 15 ani a fost exportata. Direct din SUA, de unde citeste in mod curent ce gandesc eu la prima ora aici, vine cu cateva randuri scrise despre Romania, Cristian Cartzu. Un amic din copilarie, cu care am avut multe momente bune dar si situatii tensionate, un amic pe care l-am rugat scurt si direct sa-si dea cu parerea, cam la modul asta:

Salut Cristi,

De mai mult timp m-am gandit sa invit pe cineva sa posteze pe blogul meu despre ce vrea el, sa-mi tina locul cumva, intr-una din dimineti. Stii ca am inceput un serial despre Romania. As vrea sa fii tu primul care scrie un guest post la mine pe blog, dar subiectul e impus: cum se vede de acolo? Incearca sa te rezumi la o idee clara si ramai pe la 2000 de caractere. Asa e formatul. :)

Astept un semn.
Andrei

Si semnul a venit. Un text scris bine, pe care nu am intervenit deloc. O idee pe care daca v-as fi spus-o eu (nu m-am gandit la ea insa) ati fi spus ca “bine ca sunt eu destept!”. Se pare ca e mai simplu decat credem! Se pare ca depinde doar de noi, iar asta complica inexplicabil misiunea, nu?

Am vrut sa…
…incep asa cum o face Andrei de mai bine de 1 an. Nu este insa un inceput la fel de spectaculos cum face el, dar e firesc asa cum orice copie nu-si poate depasi originalul, in schimb imi iese bine legatura cu unul dintre aspectele pe care doream sa le punctez.

Copia sau copiatul.
Social vorbind acest fenomen este unul care apare cognitiv, din initiativa proprie si avand un scop, deschis sau ascuns. Poti copia un gest, un comportament pentru a obtine ceva. O recunoastere, prestigiu, apreciere. De ce vorbesc despre copiat? Pentru ca este primul lucru pe care un om il face instinctiv, pentru a se adapta intr-un mediu nou. La fel am facut si eu cand am sosit aici in US. Erau chestii care-mi pareau tampenii, reguli cretine si duse la extrem in aplicare, dar si lucruri care imi pareau foarte logice si de bun simt. Ambele insa lipseau din sistemul in care crescusem eu. Ce am facut? Am copiat. M-am adaptat integrandu-ma cat am putut de bine in noua societate in care activam. Fiind vorba de liceu a mers mai usor un pic. Asta fac toti romanii aici. Si nu doar ei. In State reusesti doar daca respecti regulile sistemului, iar regula principala este munca serioasa. Daca esti serios, iti vezi de treaba, traiesti decent. Daca te duce si capul, vei trai bine. Veti spune probabil ca e simplu. Este, insa cei ramasi in Romania nu reusesc sa faca asta fara sa paraseasca tara. Sau reusesc, dar mult prea putini. De ce? Pentru ca nu au mecanismul social si functional caruia sa i se adapteze. Este normal sa nu poti sa muncesti consecvent, constant si eficient intr-un grup in care esti singurul care trage iar restul incearca sa fenteze indatoririle. Este normal sa nu poti performa intr-un sistem in care promovarile nu se fac pentru binele echipei si ale firmei. Este normal sa nu poti fi eficient intr-un sistem ce nu incurajaza eficienta.

Ce-i de facut? Copiati.
Copiati sisteme intregi. Luati-le de acolo de unde vreti si de unde ati vazut ca functioneaza si implementati-le acolo unde aveti nevoie. Nu va bateti capul inventand. Bateti-va capul adaptand si imbunatatind, nu luand-o de la 0. Ardeti etapele care au condus la progres in alte locuri din lume. Aveti de recuperat timpul pierdut, nu aveti timp de pierdut. Intelegeti ca daca plecati din tara asta faceti. Nu vreti sa plecati din tara, nicio problema. Nici eu n-am vrut dar asta a fost conjunctura. Dar daca ma intorc acum, nu am sa incerc sa ma adaptez la ce gasesc acolo ci am sa incerc sa impun ce am vazut ca functioneaza aici. America este un taram fascinant pentru ca este un sistem ce functioneaza simplu: te lasa sa explodezi de fericire, dar si sa mori de foame. Numai tu decizi ce drum alegi.

Nu stiu daca am reusit sa transmit o singura idee asa cum Andrei m-a rugat. M-a rugat insa sa sintetizez. Oricum, daca sunt neclaritati asupra a ceea ce am spus, raspund cu placere la comentarii mai jos. Multumesc.

Romania intr-un gand de dimineata.
Ep. 1 – Tara sau noi?
Ep. 2 – Egoismul
Ep. 3 – Autocritica
Ep. 4 – Frica de reusita
Ep. 5 – Romania mea
Ep. 6 – Respectul

  1. ana
    February 27, 2011 at 1:18 PM

    Un fel de Global Best Practices la nivel national…dar trebuie sa analizezi mai bine si mai mult decat cel care a creat modelul, pentru ca nu prea exista solutii universale, totul trebuie adaptat. Sunt de acord si nu prea sunt…

    • Cristian Cartzu
      February 27, 2011 at 8:38 PM

      Exista tipologii formate si pentru tari. Logic ca o solutie de organizare a Parlamentului difera de la o Monarhie la o republica. Este vorba de luat un sistem care s-a evidentiat prin functionalitate si implementat. Luat solutia tehnica, metoda. La acordul fin, lucrezi dupa implementare.

  2. February 27, 2011 at 2:20 PM

    @ana nu crezi totusi ca negasind solutii, noi, de fel, nu suntem calificati sa analizam solutiile altora care sunt cu 20-30 de ani mai avansati decat noi in acele domenii? Zic ca este mai eficient sa copiezi modelul, sa-l implementezi, si apoi sa-l corectezi si sa-l ajustezi pe nevoile specifice. Iar de ales e simplu. Il iei pe cel mai performant. Si gata.

  3. February 27, 2011 at 3:46 PM

    Total de acord ideea guest postului, chiar daca se pierde, incet incet, din identitatea nationala.
    Avand in vedere ca aproape jumatate din populatia Romaniei NU au buda proprie … nu vad alte solutii.

    • February 27, 2011 at 4:01 PM

      Nu stiu cat pierzi din identitatea nationala daca inveti sa fii eficient. Asta doar daca identitatea nationala nu se confunda cu faptul ca nu ne iese nimic bine. De altfel eu am inteles ca sugereaza importul sistemului functional. Imbunatatirea sau
      amprenta proprie o pui dupa ce il ai functional, nu?

    • Cristian Cartzu
      February 27, 2011 at 8:40 PM

      Ionut, nu ai de ce sa pierzi din identitate. Nu schimbi traditii ci mod de operare, eficienta, seriozitate la locul de munca. Sper ca neseriozitate nu a devenit traditie.

  4. Cristian Cartzu
    February 27, 2011 at 8:35 PM

    Wow! Multumesc pentru aprecieri, Andrei. M-am chinuit vreo 3 zile la textul asta, pentru ca nu mai sunt foarte fluent in romana si pentru ca mi s-a parut destul de greu sa scriu la modul in care scrii tu.

  5. Dana-Maria
    March 1, 2011 at 6:54 AM

    Foarte, foarte bun postul. FELICITARI!

    • March 1, 2011 at 9:47 AM

      Dana, mai usor cu aprecierile, ca o sa-mi ceara bani data viitoare.

  6. Cristian Cartzu
    March 1, 2011 at 10:46 PM

    Pentru mine a fost o onoare, Andrei. Ma bucur ca a fost apreciat efortul. Sper sa se si ramana cu ceva din ce am spus acolo.

  1. March 20, 2011 at 8:54 AM
  2. March 20, 2011 at 9:01 AM
  3. April 3, 2011 at 9:05 AM
  4. April 10, 2011 at 9:33 AM
  5. April 17, 2011 at 8:09 AM
  6. May 1, 2011 at 9:27 AM
  7. May 15, 2011 at 8:44 AM
  8. May 22, 2011 at 9:35 AM
  9. May 29, 2011 at 9:49 AM
  10. June 26, 2011 at 10:50 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s