Home > Dimineata, la cafea > Ma tem ca-mi…

Ma tem ca-mi…

September 18, 2010 Leave a comment Go to comments

… plac copiii. Sau cum ar spune o serie de cunoscuti se pare ca ma “inmoi”. E drept ca dupa ziua de ieri i-as prefera tacuti, departe si eventual ai altora. Dar tinand cont de faptul ca adultii din juru-mi pareau aproape de limita rabdarii eu si cei aproape 20 de copii paream sa ne simtim bine. Nu mi-a trecut prin gand nicio clipa sa ma enervez chiar daca mi-au pus vopsea pe mana, pe tricou, pe pantalon sau daca eu le explicam ce si cum trebuie sa faca iar pe ei parea sa-i intereseze fix in copilarie.

Ce m-a bucurat foarte tare este ca i-am vazut bucurosi, iar asta, recunosc, e o senzatie foarte faina. Sa vezi un kinder cum se hlizeste fericit, cum zambeste cu gura pana la urechi nu pentru a da frumos in cercul de prieteni si sa-l vezi cum se scanceste ca nu vrea sa plece acasa crezand cu tot sufletul ca plecatul de la o petrecere este o mare pedeapsa nedreapta ce i se acorda, este mai mult decat reconfortant. Aproape ca te face si pe tine sa zambesti, uitand ca n-ai platit intretinerea luna asta, ca guvernul i-a masuri ce-ti ingroapa afacerea, ca luna viitoare s-ar putea ca ai tai clienti sa se razgandeasca.

E fain si te sfatuiesc sa incerci. E imbucurator sa fim educati in a ne bucura sincer.
Sa ai o zi plina de motive de bucurie.

PS: Ceva ce i-a facut sa topaie de bucurie. Mai jos. Imi cer scuze ca-i miscata. Si eu eram miscat. ;)


Advertisements
  1. Clod
    September 18, 2010 at 9:15 AM

    Really…YOU did that? :) Foarte dragut!!nu am incercat inca sa fac fata unui grup de oameni micuti, insa luati individual sunt unii care efectiv ma topesc. Prietenii rautaciosi spun ca e din cauza varstei, ca am ajuns acolo…Asta sa fie si la tine? :P

    • September 18, 2010 at 9:57 AM

      Ma gandeam ca varsta la care iti plac copiii este atunci cand esti copil, dar da, cred ca si varsta poate sa fie un motiv. Acea plansa a fost colorata de cei mici, nu de mine. Eu doar am retusat pe unde mai era nevoie si le-am aratat ce si cum.

  2. Raluk
    September 18, 2010 at 10:15 AM

    Cam asta inseamna sa nu ai asteptari de la cei din jur..cei mici sunt simpatici cand sunt jucausi, adultii sunt enervanti si se numesc neatenti :). Sunt simpatici copiii, imi plac inclusiv cand plang pt ca au niste fete dragalaseee ;)

  3. September 18, 2010 at 12:45 PM

    Oh, da..ai ajuns la varsta cu pricina…Mie mi s-a intamplat acum un an si ceva. De atunci mai mereu ma duc in parcurile de joaca ale copiilor, mai ales cand ma simt stresata, suparata sau dezamagita de vreun adult…Simt ca ma incarc de energie pozitiva si viata este mult mai frumoasa. Daca inainte imi era teama de ei, acum ma simt mult mai in siguranta langa un copil decat langa un adult. Simt ca am puterea emotionala de a-i creste, dar poate nu si deplina responsabilitate. Eu o vad ca pe o supriza a maturitatii fiecarui om. De a trece de la propria copilarie la copilaria propriilor copii.

  4. September 18, 2010 at 6:29 PM

    Deci despre copii trebuia sa scriu ca sa apara la comentatori Raluk si Roxana. :)) Multam, dragelor!

  5. uma
    September 18, 2010 at 9:25 PM

    super tare desenat Captain Buzz Lightyear :)
    si eu am petrecut 3 zile in compania nepotelului meu de 3 ani care este la varsta “de ce”, o varsta minunata pentru el dar nu si pentru mine care mi-am consumat toata rabdarea in mai putin de 24 de ore, sa nu ma intrebi DE CE!!! dar cu siguranta cand va veni vremea sa am si eu un kinder, voi gasi rabdarea pentru mult mai multe lucruri
    o duminica vesela!

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s