Home > Dimineata, la cafea > Ma tot uit…

Ma tot uit…

… de cateva saptamani la House MD. Il stiti. Serialul ala cu doctorul schiop cum spunea cineva pe un forum. Nu-s pasionat de medicina si nici n-am fost vreodata. Nu m-am uitat nici la Spitalul de urgenta. Poti alege tu ce motiv vrei: nu-mi place Clooney/nu imi place serialul. Si totusi ma uit la House si-mi place. Nu folosesc subtitrare pentru ca m-am obisnuit fara si in mod logic nu inteleg poate jumate din dialoguri pentru ca-s termeni medicali. Si totusi imi place. Dar de ce? Cred ca pentru personaje. In primul rand pentru House, care are un simt al umorului asortat cu ironie si sarcasm foarte pe gustul meu. Daca sap mai adanc imi place pentru modul in care este ilustrat conflictul sau interior si pentru modul incapatanat in care incearca sa-si ascunda ce simte.

House imi aduce aminte de un cunoscut care avea o placere aparte sa te puna sa gandesti. Omul era foarte citit si doct si poate tocmai de asta nu-ti dadea mura un gura. Te lasa sa cauti, sa-ti bati un pic capul. Tot acest amic mi-a atras atentia la un moment dat despre semnalele pe care le transmitea o domnisoara cand eu eram in preajma. M-am prefacut novice si l-am lasat sa dezvolte. Argumenta foarte corect si fusese foarte atent la observatii, insa apare o intrebare: ce se intampla daca unii transmit aceste semnale in mod natural fara sa simta neaparat acest lucru? Ca sa detaliez un pic: daca o domnisoara este fermecatoare de la natura si nu incearca sa impresioneze? Daca un domn este gentleman pentru ca asa a fost crescut si nu doar sa culeaga laude? Mai sunt valide acele semnale?

Aseara am vazut un episod in care exista un dialog foarte scurt si transant intre Cuddy si House. Romantic, nu medical.

Cuddy: Do you like me, House? […] You’re amo is to avoid me at all costs and suddenly you need my input on every move you make. I can only assume that’s because I’m on a date. […] There are only two reasons anyone would want to screw with me tonight: either they are an altruistic decent person who’s worried about my well being or… they want me for themselves.
House: You left out the third option: Evil bastard who wants to mess with other people’s happiness.

Ce face interesant un astfel de dialog? Sigur, cu tot cu imagini, pentru ca acolo mimica actorilor chiar transmitea lucruri. Este simplul fapt ca toate acele semnale sunt negate si astfel se creaza confuzie, iar confuzia atrage, pentru ca mintea este invatata sa priceapa chestii.

Daca ar fi sa iau ultimele 2 luni din viata mea, ei bine au fost o groaza de semnale contradictorii. Efectul? Am clacat. Mental vorbind, vreo 2-3 saptamani am fost la pamant. Nu intelegeam nimic din ce se intampla pentru ca nimic din ce receptasem nu era concludent. Si mintea luase o pauza. Daca iau exemplul Cuddy as putea sa transez: fie semnalele primite nu erau ce se voiau a fi, fie nu mai sunt capabil sa le decodez corect. Oricine vrea sa fie House, sa vina si cu o a treia varianta! Va rog!

Sa ai o marti cu 24 de ceasuri bune si restul rele!

PS: Piesa de mai jos mi-a parut ideala ca si coloana sonora pentru acest post. Mai ales pentru finalul lui. :)


Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s